METODOLOGIA EFECTUĂRII EXPERTIZELOR ECONOMICE

Ținând seama de specificul obiectului său și de natura sarcinilor pe care le are, expertiza economică, ca clasă distinctă a expertizelor judiciare, se realzează într-o anumită ordine, determinată de metodica științifică a acesteia - care cuprinde un ansamblu de principii, de etape și faze, de metode, tehnici și instrumente de investigare și cunoaștere a faptelor, împrejurărilor, preceselor și situațiilor economice, și se finalizează cu alcătuirea raportului de expertiză – mijloc de probă, importanța căruia este dată de statutul său de probă științifică, ce conține nu doar concluzii sau răspunsuri la întrebări, ci și elemente care prezintă succint, dar veridic și acoperitor pentru justa soluționare a cauzei, istoriul cauzei, etapele expertizei, constatările și considerațiile expertului, treptat, până la formularea concluziilor. Datorită acestei varietăți de informații și a desfășurării lor în mod logic, raportul de expertiză capătă o valoare probatorie deosebită, superioară mărturiei și chiar înscrisurilor.

Economia Republicii Moldova este economie de piață, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată și pe proprietatea publică, antrenate în concurență liberă. Statul, printre altele, trebuie să asigure: reglementarea activității economice; libertatea comerțului și a activității de întreprinzător; protecția concurenței loiale; crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producție; protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară; inviolabilitatea investițiilor persoanelor fizice și juridice, inclusiv străine etc..

Deci, conceptul de economie națională a Republicii Moldova este o categorie economică fundamentală, care desemnează ansamblul de resurse naturale și umane, de activități productive, de schimb și servicii, constituite ca ramuri sau domenii de activitate economică, pe teritoriul național al Republicii Moldova, ca rezultat al dezvoltării forțelor de producție și al diviziunii sociale a muncii, în cadrul frontierilor țării noastre.

Dezvoltarea economică a Republicii Moldova este influențată, în principal, de modul de funcționare a diferitelor ramuri care o compun.

O daună considerabilă dezvoltării țării noastre o pot cauza infracțiunile economice, care atentează la diferite sfere de activitate a statului și a agenților săi economici. În rezultatul săvârșirii infracțiunilor economice nu se realizează în deplinătate bugetul țării, o mare parte din agenții economici se eschivează de la plata impozitelor, încalcă normele de achitare a creditelor și de folosire a mijloacelor bancare, practică activitatea ilegală de întreprinzător, se ocupă cu contrabanda, produc și comercializează mărfuri de proastă calitate sau necorespunzătoare standardelor, înșeală clienții, încalcă normele ce reglementează raporturile de muncă și alte raporturi legate nemijlocit de acestea etc. Toate aceste fapte cauzează populației și țării daune colosale. De aceea, lupta cu infracțiunile economice are o importanță deosebit de mare.

În cadrul desfășurării activității procesuale a organelor de drept și judiciare, un rol deosebit de important îi revine probațiunii judiciare care constituie axul principal într-un proces, deoarece prin mijlocirea probelor organele judiciare au posibilitatea stabilirii adevărului și, întemeindu-se pe acestea, pot da soluții juste în cauzele cercetate sau judecate.

Practica organelor de drept și judiciare a demonstrat cu prisosință faptul că, probațiunea este sarcina cea mai importantă în desfășurarea activităților organelor vizate, constituind calea de stabilire a realității faptelor, a aflării adevărului în orice cauză supusă spre soluționare. În toate procesele judiciare această sarcină este dominată de problema probelor.

Probele sunt elemente de fapt, dobândite în modul stabilit de lege, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei.

Elementele de fapt constatate prin intermediul raportului de expertiză, se admit în calitate de probă în procesul judiciar.

Probele nu au valoare stabilită dinainte, ci aceasta este determinată ulterior.

Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și de instanța de judecată potrivit convingerii lor, formulată în urma examinării tuturor probelor administrate și conducându-se după conștiința lor.

Prin urmare, expertiza reprezintă un mijloc de probă important, dar nu absolut, ea furnizând organului de urmărire penală sau instanței de judecată o opinie autorizată, profesională și un îndrumar pentru magistrați în vederea pronunțării hotărârii.

Expertiza economică poate fi privită ca un grup distinct de expertize. Actualmente acestui grup îi pot fi atribuie: expertiza contabilă, economică și financiar – bancară. Întrucât sunt părți componente ale aceluia-și grup de expertiză, acestea sunt interdependendente, obiectul de cercetare al cărora, adesea, este comun. Însă, acestea diferă prin obiectivele înaintate spre soluționare, metodele, tehnicile și procedeele aplicate în cadrul cercetărilor efectuate, precum și prin cunoștințele de specialitate necesare pentru soluționarea obiectivelor înaintate.

Deci, expertiza economică poate fi definită ca „un mijloc de probă, de constatare, confirmare, lămurire sau dovedire, pe baza cercetării științifice de specialitate, a adevărului obiectiv cu privire la o anumită faptă, împrejurare, situație, problemă, cauză sau litigiu de natură economico – financiară”.

Metodologia efectuării expertizelor economice cuprinde un ansamblu de principii, de etape și faze, de metode, tehnici și instrumente de investigare și cunoaștere a faptelor, împrejurărilor, preceselor și situațiilor economice.

Expertizele economice se efectuează în conformitate cu principiile legalității, respectării drepturilor și libertăților persoanei, independenței expertului, obiectivității și plenitudinii cercetărilor, confidențialității, imparțialității și echității.

Metodologia efectuării expertizelor economice cuprinde următoarele etape:

- Pregătirea și dispunerea expertizei economice;

- Programarea lucrărilor de expertiză economică;

- Documentarea lucrărilor privind expertiza economică;

- Redactarea raportului de expertiză;

1. Pregătirea și dispunerea expertizelor economice. Expertizele economice se efectuează la ordonarea organului de urmărire penală, a procurorului, a organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravențiile administrative, a instanței judecătorești din oficiu sau la cererea părților, în conformitate cu legislația de procedură penală, de procedură civilă, legislația cu privire la contravențiile administratice și cu Legea nr. 68 din 14.04.2006 „cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar”.

Din punct de vedere științific și practic, pregătirea și dispunerea expertizelor economice impun desfășurarea următoarelor activități:

a) analiza necesității și utilității dispunerii expertizei economice;

b) determinarea și selectarea materialelor care vor fi supuse examinărilor;

c) formularea obiectivelor, ce urmează a fi înaintate spre soluționare;

d) alegerea instituției sau a expertului care urmează să efectueze expertiza;

e) întocmirea actului prin care de dispune efectuarea expertizei;

f) expedierea documentelor respective, obiectelor și materialelor cauzei în instituția de expertiză sau expertului desemnat.

Obiectivele expertizei economice care se înaintează spre soluționare expertului judiciar sunt întrebările concrete care se stabilesc de ordonatorul expertizei, și se consemnează în actul de dispunere a expertizei judiciare. Acestea se limitează, din punct de vedere al conținutului și perioadei, la fapte și împrejurări care au generat litigii.

De la corectitudinea formulării obiectivelor înaintate expertului spre soluționare, în mare parte, depinde amploarea cauzei urmărite și respectarea termenilor de efectuare a expertizei. De aceea, la formularea obiectivelor se vor respecta următoarele cerințe: întrebările trebuie să se refere la obiectul expertizei și la pregătirea expertului; să fie clare și exacte, pentru a da posibilitate expertului să înțeleagă sarcinile ce-i revin; să fie formulate astfel, încât să oblige la un raspuns cert: pozitiv sau negativ; să aibă o legătură logică între ele; să nu solicite expertului să facă aprecieri cu privire la încadrarea juridică, forma de vinovăție, ori să-l oblige să rezolve sarcini ce intră în competența organului de urmărire penală, procurorului, judecătorului.

Expertiza economică cuprinde latura economico – financiară a faptelor și împrejurărilor, latura juridică fiind exclusă în competența organelor judiciare.

Expertiza economică poate avea ca obiect de cercetare (sfera de cuprindere):

- fapte, împrejurări sau situații ce apar în activitatea economico – financiară și gestionară a unei unități patrimoniale;

- aspecte ale situației economico – financiare a patrimoniului și ale capacității acestora de a genera profit, așa cum rezultă din documentele primare și evidența tehnic – operativă și contabilă, cu scopul final de a stabili, în mod științific, corectitudinea sau incorectitudinea administrării patrimoniului;

- analiza economico – financiară a activității unei unități patrimoniale, cu scopul de a se determina comportamentul conducătorilor și al persoanelor din compartimentele funcționale și de producție, în raport cu atribuțiile lor de serviciu;

- cercetarea unui ansamblu de documente contabile, acte normative și probleme economico – financiare caracterizate prin pluritate și diversitate;

- neglijența sau abuzul în serviciu în legătură cu stabilirea și executarea obligațiilor contractuale, stabilirea întârzierilor pentru plata prețului și corectitudinea calculului penalităților, stabilirea cantităților de produse livrate între părțile în litigiu, ce s-a achitat și ce a mai rămas de plată etc.

O enumerare completă a întrebărilor care pot fi logic înaintate spre soluționare experților în cadrul expertizelor economice este imposibil de întocmit, deoarece ele depind de circumstanțele reale ale cauzei, particularitățile anchetei, prezența altor dovezi.

2. Programarea lucrărilor de expertiză economică. Expertul începe să efectueze expertiza numai după ce a primit actul de dispunere a expertizei judiciare, sau după caz cererea de efectuare a expertizei judiciare depusă de către părți din inițiativă proprie și pe cont propriu în condițiile codurilor de procedură civilă, penală și contravențional.

Efectuarea expertizei economice judiciare, dispusă de organele de drept, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, este obligatorie, ea neputând fi refuzată de către expertul numit decât pentru motive temeinice.

Necesitatea elaborării unui program de lucru privind elaborarea expertizelor economice derivă din angajarea unor termene la care rapoartele de expertiză economică trebuie predate solicitanților.

Programul de lucru pentru efectuarea expertizelor economice trebuie să se concretizeze într-un buget de timp, exprimat în ore/zile, detaliat pe etape de lucru și/sau operațiuni necesare elaborării expertizelor economice cum ar fi:

- audierea dosarului cauzei sau a temei în care a fost dispusă sau contractată expertiza economică;

- documentarea necesară pentru efectuarea expertizei: documentarea generală; documentarea specifică fiecărui obiectiv fixat expertizei economice;

- prelucrarea și sistematizarea materialului documentar expertizabil;

- redactarea raportului de expertiză;

- alte operațiuni.

Nu există criterii general valabile pentru elaborarea programului de lucru în afara profesionalismului și experienței expertului judiciar.

3. Documentarea lucrărilor privind expertiza economică – are un caracter particular și se limitează strict la ceea ce este necesar pentru a răspunde la obiectivele înaintate expertului spre soluționare.

În vederea întocmirii raportului de expertiză economică, expertul trebuie să studieze materialul documentar adecvat, fapt ce constituie premisa și condiția necesară întocmirii unui raport de expertiză temeinic fundamentat, bazat pe documente justificative și evidențieri economico – financiare și nu pe prezumții, declarații ale părților sau martorilor.

Ținând seama de specificul obiectului său și de natura sarcinilor pe care le are, expertiza economică elaborează metode proprii de investigație a lumii înconjurătoare.

Prin metoda expertizei economice se înțelege ansamblul de principii, procedee, tehnici și instrumente cu ajutorul cărora se realizează obiectivele care se înaintează spre soluționare expertului judiciar.

Pentru elaborarea metodelor pe baze științifice este necesar să fie cunoscute cauzele și modurile comiterii infracțiunii, etapele formării declarațiilor în conștiința persoanelor, experiența practicii de urmărire și metodele aplicate de alte științe.

Metoda expertizei economice utilizează o serie de procedee care permit acumularea de informații cu privire la producerea și desfășurarea fenomenelor economice și sociale. Aceste procedee utilizate, de către metoda expertizei economice, pentru realizarea obiectului său de studiu pot fi grupate în:

a) procedee comune tuturor genurilor de expertiză, printre care se regăsesc: observația, raționalmentul, comparația, analiza, sinteza, inducția, deducția etc., și

b) procedee specifice metodei expertizei economice, care la rîndul său se divizează în:

- procedee specifice generale, cum ar fi: verificarea formei, verificarea calculelor, verificarea de fond, comparația documentară, controlul reconvențional, controlul de confruntare ș.a., și

- procedee specifice particulare – poartă un caracter specific și se utilizează doar în expertiza economică. Spre exemplu, la efectuarea anchetei se cercetează notițele în ciornă a gestionarilor. În procesul de anchetă se pot confrunta documentele bănești cu caracter neoficial (evidența internă). La astfel de documente se referă lista banilor încasați pe bancnote cu valoare nominală diferită, elaborată de casier. Concomitent descoperirea, în procesul de cercetare, și examinarea dublei contabilități la unitatea patrimonială la fel servește ca material pentru expertiza economică.

Principiile metodologice ale expertizelor economice sunt:

- abordarea analitică a operațiunilor economico – financiare ca obiect al expertizei economice;

- determinarea gradului de corespundere a operațiunilor economice, ce constituie obiectul expertizei, cu regulamentele, instrucțiunile și actele normative corespunzătoare;

- verificarea corectitudinii reflectării operațiunilor economice în evidența contabilă și tehnic – operativă.

Evaluarea analitică a operațiunilor economice permite determinarea exactă a obiectului și a metodei de efectuare a expertizei, precum și formularea concluziilor în cadrul împuternicirilor acordate expertului, în conformitate cu legislația în vigoare. Aceasta se realizează prin cercetarea cauzei și a efectului acelor operațiuni economice, ce au avut ca urmare comiterea acțiunii ilegale concrete.

Una din etapele decisive ale expertizei economice constă în controlul exactității, continuității și finalizării operațiunilor economice aferente procesului economic.

Într-un sens mai larg această verificare soluționează problemele privind gradul de corectitudine a înregistrărilor contabile, întocmirii documentelor aferente operațiunii, esența economică și temeiul juridic.

4. Redactarea raportului de expertiză. Activitatea expertului trebuie să se finalizeze într-o formulă concretă, care este chiar reglementată în ceea ce privește forma, conținutul și procedura de realizare și administrare.

Această formulă este reprezentată de raportul de expertiză, document elaborat pentru organul care a dispus/ordonat expertiza (în cazul expertizelor judiciare) sau pentru beneficiarul care a contractat expertiza (în cazul expertizelor extrajudiciare).

Importanța raportului de expertiză este dată de statutul său de probă științifică, ce conține nu doar concluzii sau răspunsuri la întrebări, ci și elemente care prezintă succint, dar veridic și acoperitor pentru justa soluționare a cauzei, istoricul cauzei, etapele expertizei, constatările și considerațiile expertului, treptat, până la formularea concluziilor. Datorită acestei varietăți de informații și a desfășurării lor în mod logic, raportul de expertiză capătă o valoare probatorie deosebită, superioară mărturiei și chiar înscrisurilor.